franco-provenzale

Alà an brandou est ‘na maneri ad diri qu’is drovët ancoùra ancouè, è sinhifiquët alà an gir an mascrada, fàri festa o Carlevà. Ma coza qu’est lou “Brandou”? Ès tratët chertamant ‘dla muzica più antica tra salles que ancoura ancouè ous ricordount an valada. Est ‘na muzica ad marchi, lenta è bin ritmà, semper istesa. Sèn, però, par azgù que ant i secoul pasà, lou brandou è ieret istà an ver é propi bal alegar é vivachë. I lou counfermet la proubabilë etimoulogìa dou termin que pourit derivà daou franseis “branler” (scroulà agitasë) o daou tedesc “brand”(inchendio, ardoù). Onhi pais ou l’à soun brandou, coun chitës diferensës tra ‘n post é l’aoutou. Ant la basa val ou ist chamà lou “brënlou” é ou ist counhusù più ad tout a Mizinì.

An Barmës lou brandou ou vint ancoura balà an douës oucazioun: prima ad balà la “courenda di set saout” é can qu’ ì at la sfilà dal masquradës a Carlevà. Al masquerës ou intrount ant la sala an coubia, una coubia à ou bot. Onhuna ì fait lou gir dla sala é pe ì fàit l’inquin a salla qu’i vint dopou. Semper aou ritmo dou brandou ad Bàrmes, cou ist trancouil é mizurà.