franco-provenzale

Salës cou i erount al bandës muzicalës di pais ou l’avioùnt lou soun post é la propria founsioun ant ‘ou compito cou ieret, spità é gradì, ant al manifestasioun oufisialës. La banda muzical, aoutentica istitousioun que ì s’utilizavët ant al manifestasioun chivil é relijouzës, i avit an tens é ancoura ancoué ì s fait caric at sitti impenh e at praticà la fourmasioun muzical dli propri paizan.

Al bandës di pais ou s’aviount difounduës dopou l’unificasioun nasiounal coume elemant patriotic é ad partechipasioun. An Bàrmes, lou prim doucumant cou parlët dal bandës muzicalës est ‘na foto dou 1887 faita an ocazioun dl’inaougurasioun dla vìi carousabila qui ierët aruvà aou pais. Par an lounc tens ou ‘s trovount ad foutougrafiës dal diversës generasioun ad muzicant, carqui bot an diviza, carqui bot coun lou tradisiounal maioun ad lana, la “maìi dou bòrt”. An sites foto ès perchepeit propi l’arguëi par lou svoulgimant d’ un incaric cou i erët apresà é ricounhousù da li paizan é cou i erët individouà coume valid é aoutentic servisi ad la coumunità.

Da l’arquivi storic dou Coumun ad Barmës, g’ en la prima testimouniansi ufichal mac ant ‘ou 1922, can qu’ vint counchedù an susidi a la banda é ès coumpilët an regoulamant cou istitoueit la “Souchetà Muzical ad Bàrmes”. An sit doucumant iat al dispouzisioun cou l’ant da tinise sai cou fant part dla banda muzical par avè lou founsiounamant couret ad la medezima. Ant ‘ou 1931 lou Coumisari Prefetisi ou intimavët da sgoumbrà lou loucal dla ca coumunal par la sistemasioun d’ in post ad pronto soccorso é ou counchedit par l’avvio d’an couors d’istrousioun muzical l’aoula dla scola coumunal. Lou 30 ad giné dou 1950, lou prinsipi d’un difichil moumant dë spopoulamant é d’abandoun, ou lasët trasi ant una delibera dla jounta coumunal, qu’ is pìit an caric li strumant é li material dla banda muzical qu’ ist apeina disholta. La dechizioun i trovet an definitìou riscountr lou 9 d’ost 1956, can lou Comisari Prefetisi ou counfermet la dechizioun pià an prechedensi é ou pit an caric tuti li strumant, al partitures, li legìou, li chapel é touti lh’aredi dla disholta banda muzical.

La counclouzioun dl’esperiensi ourganizà ì ampedeit nhint a tanti sounadoù ad prosegouì ant la pasioun d’una vita, adatase a neuves fouormes d’ezibisioun an public é a riscuprì lz’antiques espresioun muzical dli strumant a corda. Quintino Castagneri, gioun maestro dla banda muzical, est lou proutagonista ad sitta riscuerta, oltre a esi l’artefiche d’in recuper dal chasoun é dal muziques que grasie a la soua grosa inteligensi é lungimiransi, ou sount aruvaies intates fin a li nostri dì.

Ancoué, li loucal que an tens ou l’avioùnt acoulhù lou Mounichipio é la sede ad la muzica, coume qu’ ès dizìt la banda muzical, ou sount diventà la sede ‘d l’ecomouzeo dal gouidës alpinës é an espasi rizervà aou peculiaritàiës muzical dou post, doua ancoura sount espounù carqui toc dou pasà muzical dou pais.