Devon ancaminé lou viajo Silvana è Serafin devoun alé chité d' olho din in paì pré dou mar. A sie –z- oure, apré merenda, Serafin è Silvana partoun da Turin avei lou treno que nhonca, an buè-z-oure, li mene an Liguria. Lou matin apré, i dechidoun d' alé aou mar, devòn alé aou paì.

L’on trouvà in acampament sut la Còta avei de pechite meizoun de boc è l’on afitane unna. Sèn a stembre è a iet pa pì tonta gen sut la gronta spiaja de sabla fina è dourà. L’ eiga i tebia è fare lou banh it in pleizì, in pleizì se soué boun a nouaté! Ma Silvana...
Serafin: “Fòrsa Silvana, compe-té qu' i bèl. Viene pà din l' eiga tranquila? A iet pa nhonca inn’ ounda!
Silvana: “I prò bèl pèr ti! Ma mi sèi pà bouna a nouaté, l’ èi pour de afougué!”
Se.: “ Se l’ ave pour de l' eiga, pouèn alé sut inna barquëtta; lai, pouèn afitène unna, o, se no, alèn a vizité la cota avei la barca”.
Parìe chuzisoun pèr la barca è von aou port. I vutto fèit: pilhoun li bilhèt è s’ enbarcoun aou pount C; destinasioun: in gir de bué-z-oure pèr veira le izoulëtte d' antorn.
Silvana i countenta è pilhe lou soulelh. Sut lou pount de la barca l’ aria i fèit voulé li pelh è li gabiòn i pasoun sut la teta devòn de campese din lou mar per pilhé li pès.
An carca moument, i monque lou flà è corra le ounde fon barounté la barca se tient aou parapèt o a in gro souatro. It inna esperiensa fourmidabla per lhèi qui vien da la mountanha. Pensave pà de divertise parìe.