Silvana: “Mamma, senque i èt din sëtta quensia?
Mamma: “Sëtte isì soun de brose per piné li pelh"
S.: “Sen qu' èt sèn iquì? De que pelh parle? Isí pourten pà le parucque!"
Mamma: “ In col se faziòn le parucque o mielh, li marchòn arbatavoun li pelh è nouzooutri li gardavoun corra se pinavoun è si pelh isì que se deitacavoun ièroun plut char è l' aviòn plut de valoù è li mandavoun li pelh dou pèntou pèr fare de parucque a li sinhour que voulhon blagué, per li teatròn è per li judic. Le filhe corra l' aviòn li pelh lounc o l' aviòn de grose tërne bén eipësse, li talhavoun è li vendiòn ".
S.: “I t' anteresont, ma qui ièroun li marchòn di pelh?"
Mamma: "Ièruon si ome que d' invern viravoun pèr le mountanhe da lou Frioul, da lou Trentin, da la Loumbardia, da lou Piemount è da notre valade pèr chité li pelh de lou pento è sëlli talhà, qui pagavoun avéi de sordi o chenjonli avéi de stofe.".
S.: "Fin-a isì i clar , ma apré?"
Mamma: "Din lou chooutenh, travalhavoun in baroun touit en campanha; le fumèle se cuvriòn la teta avéi li mouchoul , quazi sempre a casul pèr riparese, ma l' invern apré, corra fora ière tot glasà, le fumèle, din l' eitrablo, lavavoun si pelh isì, li triavoun per couloù; li blonc ieroun li mielh, pèr eipesoù, pèr loungëssa è na faziòn de grose pinhà da véndre a li grousista".
S.: "Touit din la valada faziòn sèn iqouì?"
Mamma: “Sì. din la valada, ièroun asì d'ooutri meitìe: le fumèle alavoun da servente o a largé, li ome faziòn li bergìe, li frìe, li panatìe, li maslé, li cartounìe, li brutioù, li barbìe, li boutalé, li magistre è li bousqoueiròn. Li jouve o li meinà jò in poc gront faziòn li "rousatìe", de choutén; i acoumpanhavoun le betie da soma pèr pourté lou fén din li soulìe. Se mandavoun " Rousatìe", pèrquèn, a lhour, i dounavoun da mené, plutot le" rosse", que ièroun le vielhe some qui alavoun adaziot. Isì arivave asì li strassée, li manhin , li spachafournèl, li anchouê, li parapiouvé, li mouleta, li mersìe. Le filhe alavoun da servente onca a Marsèlhe o Lioun pèr chitése li shall de seiia pèr lou coustum. Pèr sèn iquì sut lou shal de Graviére a i èt dizenhà lou gilho de Fronsa.” |
