franco-provenzale

Li coultù dal dansës tradisiounal ou lou san bin: an Piemount iat an counfin net cou dividet al valadës meridiounal ad lingoua occhitana, riquës ad tradisioun muzical é ad dansës, da sallës setentriounal cou parlount francoprouvensal, andoua al testimouniansës an sit camp ou sont più rarës ed epizodiquës. Di fati a nord dla Val Suza, se s’escludët li vari bal ampourtà rechentemant da la pianura é da la Fransi, ès trovet nhint d’aoutrës dansës aou fora dla courenda. Però al doués areës, sala ouchitana é sala francoprouvensal, ou sount coulturalmant vizinës. La diversa tradisioun ant i counfrount dli bal ìs poout spiegasë coun al vichendës storiquës.

Al valadës oucchitanës ou sount sempar istaitës legaiës a la Fransi meridiounal, teren fertil par la muzica é par la dansi, andoua qu’ist restà viva la tradisioun dla coultura dla lingoua prouvensal qu’è ì risalët adiritura a li menestrelli dou medioevo. Al valadës setentriounal, anvechë, sales più vizinës a sallës coumpreizës tra la Val Sangoun é la Val d’Aousta, ou sount semper istaiës più vizinës a la Savoia é aou Valeis, tères ad counfin è at counfrount tra ërz’aerës cou i erount pasàies a la rifouòrma proutestanta é cou ì erount restaiës catoliquës. Entrambës sittës counfesioun relijouzës ou i erount oustilës aou bal, cou ì eret ritinù pericoulous par la proumiscouità qu’ì pouit instaourasë tra li balerin an n’epouca andoua ì avit la separasioun dli sessi qu’ì caraterizàvet rigourouzamant al diversës manifestasioun dla vita souchal. Èst sit n’atejamant que ancouè è vint difichil coumprendri, ma cou ì eret includù ant l’ourigine dla rigida moural calvinista é qu vinìt propi da la Gezia Catolica, almeno da la Controriforma an anvanti. Ant i an tra lou ‘500 é lou ‘600 an touta l’Eouropa catolica, la Gezia ì s’avit aprouprià dal manifestasioun cou caraterizavount la vita souchal é familhar, destinà da iquì an avanti ad esi scandià da ‘n pountoual é capilar coinvoulgimant dla Gezia. Nhint mac al nashitës, matrimoni é al mort, ma co al festës dou pais, alz’asochasioun jouvanilës, alz’inisiativës caritativës é asistensialës, alz’oucazioun coulturalës (ancoué diren lou sport é lou tens libër) ou sa zvoljount a la prezensi é souta aou countrol dou previ. Ès tratavët ad ‘na vera é propria “riprougetasioun” dla vita souchal é individoual qu’ì stabilit an counfin dechis coun la libertà – é souvant coun la lichensi- qu’ì avit caraterizà l’Om dou Medioevo é dou Rinassimant. Da sitta opera ad “normalizasioun” ou restount fora mac lhi aspet que la gezia ì vòout nhint o ì riesët nhint a fari propi: la muzica par li moutìou moural ja andicà, Quarlevà par lou soun carater trazgresìou, carqui riti proupisiatori dar za stajoun é di travai di champ, par alz’evidentës ourigini paganës é carcoza d’aoutou. Inutil diri que douant a sitti rezidoui spassi ad vita souchal “laica”, la Gezia i asumìt n’atejamant ad souspet é coundana.